În primul rând sunt din București. Aici m-am născut, aici am crescut și tot aici am studiat. Prin urmare nu am fost nevoit să plec în alt oraș și să locuiesc cu chirie sau cu gazdă sau la cămin. Nu zic că e de bine sau de rău, pur și simplu așa s-a întâmplat. Au fost momente când mi-aș fi dorit să fac facultatea în alt oraș, să văd cum e cu viața de student, pe cont propriu, dar nici nu regret că am stat în București. După o perioadă bună de stat cu familia, am hotărât că e cazul să fac o schimbare semnificativă (destul de târziu), un nou început, așa că m-am mutat cu chirie.

Poate ai experimenat și tu statul cu chirie, în casa altcuiva pe care și-a amenajat-o el așa cum a vrut sau cum a știut și în care tu trebuie să te „adaptezi”. Din păcate la noi cultura statului cu chirie este cu mult în urma sistemului funcțional din țările mai vestice. De multe ori oamenii nu acceptă să intervii foarte mult în reamenajarea locului astfel încât să te simți confortabil. Sunt destul de rigizi. Nu prea există o formă legală și sigură care să îți ofere o siguranță că nu te vei trezi în stradă peste noapte. Spre norocul meu nu am avut parte de experiențe neplăcute atât timp cât am stat cu chirie, vreo 3-4 ani. Am ales să stau la prieteni sau să închiriez de la prieteni.

Totul a început cam acum un an. Deja locuiam împreună cu prietena mea inceput(care între timp mi-a devenit și soție 🙂 ), de aproape un an într-o garsonieră din Titan. Un loc foarte simpatic care ne-a unit și mai mult și în care noi ne-am simțit ca acasă. Însă am început să ne dorim mai mult. Mai mult de la noi, mai mult de la spațiul în care locuiam. Așa a apărut necesitatea schimbării locuinței.